Trei Maci Rupţi Şi Aruncaţi

I-am găsit pe stradă, seara, când mă întorceam cu Maria din parc şi din drumurile zilei. I-am luat de jos, le-am suflat petalele fragile şi i-am pus în apă. Nici măcar nu ne-am întrebat cine şi de ce.

Am fost plecaţi din Bucureşti şi drumul a trecut prin câmpuri pline de maci pe care i-am fotografiat. În ziua precedentă ne întorceam din excursie şi ne-a prins ploaia cu gheaţă. Toate maşinile mergeau încet cu avariile aprinse. Prin perdeaua de apă am întrezărit o secundă, în lumina de la orizont, macii verii cu petalele atârnând zdrenţuite. Arătau mândri.

Au culoarea focului şi tot ca focul se sting de uşor. Dar tot ca focul, nu dispar pe vecie. La anul ne vor aştepta din nou acolo.

Roxana