Ianuarie - Încă nu a Cântat Mierla

Afară e ceaţă de ianuarie. Gri, subţire şi pătrunzătoare. Intră pe după guler, strânge în spate şi se insinuează perfid în oase.

Ieri a fost soare care a lichefiat streşinile şi străzile. Priveam fascinate, eu şi Maria, ţurţurii frumoşi şi curgători, şi aşa de ascuţiţi. Aerul era ceva mai cald şi ea zburda bucuroasă convinsă că vine primăvara. Am privit amândouă în jur, am inspirat adânc aerul, am ascultat liniştea parcului din oraş. Şi am simţit pământul rece.

Dimineaţă m-am trezit devreme, am deschis geamul şi am inspirat ceaţa umedă. Am ascultat oraşul şi am ştiut. Încă nu vine primăvara, iarna încă nu a plecat. Pentru că încă nu a cântat mierla într-o zi cu ceaţă.

Roxana











Aceasta nu e o mierlă. Este o pasăre sălbatică ce călătorea liberă cu vecinii noştri de cort astă vară la mare. O găsiseră pe drum rănită şi ei au îngrijit-o. Pasărea ne-a făcut o vizită şi apoi a revenit la cortul nostru în fiecare zi cât am stat la mare. Ne trezea dimineaţa tropăind pe cortul nostru în timp ce ciugulea gâzele.